Capitolul 2 partea a II-a : Jennifer meet someone...
*
Cum am spus, cred ca recunoasteam acea suvita de par.
- Stai…Cred ca te cunosc…
Tanarul din fata mea a zambit sfios.
- Da,ne-am mai intalnit o data, a spus el incet.
Tipul acesta avea si acum un hanorac over-size cu o gluga ce-i acopeea ochii. Dar, chiar atunci, l-am recunoscut! Par saten,cret, vocea aceea…Am ramas stupefiata!
- Scuza-ma, cred ca te confunda cu cineva…semeni izbitor de mult cu Harry Styles de la One Direction…
- Mda, sa spunem ca esti pe aproape…
Atunci mi-a prins incheietura mainii si m-a tras dupa el. Dar ce facea?! Unde ma ducea?? Initial am vrut sa tip, dar uimirea ma incremenea. Am ajuns undeva pe o straduta laturalnica, total pustie in dimineata aceea.
- Uite, a spus el, nu stiu de ce, dar stiu, imi pari altfel, adica nu ma intelege gresit, vorbesc intr-un sens bun.
Nu-mi venea sa cred ca il aveam in fata ochilor pe faimosul Harry Edward Styles. Era ceva ireal! Sau era oare posibil??
- Hei, ma numesc Harry, desi probabil imi stii numele. Tu cum te numesti?
- Jennifer, am spus eu inca uimita de situatia de fata.
- Jennifer, nu ai vrea sa iesim la o cafea, mi-ar placea sa stiu mai multe despre tine. Ce zici?
- Aaa, sigur! Acum?
- Pai, ne intalnim intr-o ora in locul acesta! E bine asa?
- Da, e OK, am zis eu schitand un zambet.
- OK atunci, ne vedem mai tarziu! Ceau!
- Salut!
Si ne-am despartit, pe moment. El mergea vioi, insa eu eram inca pe alta planeta, lucru care a starnit rasul lui Harry.

*

Am ajuns acasa. Ca de obicei, Marry era la serviciu. Cautam cu privirea ceasul de pe perete: 11:00. Bun! Aveam mai putin de o ora la dispozitie. Cam greu, dar nu imposibil!
Am facut un dus rapid, iar apoi, in halat de baie, am pornit catre dormitorul meu. Nici nu stiam cu ce sa ma imbrac, Daca ii voi creea lui Harry o impresie proasta despre mine? Daca ma va considera o ciudata? Multe intrebari retorice…
Ceea ce era de stiut, afara era foarte cald, mai ales ca era amiaza. Dupa cateva minute, m-am afisat in oglinda fata de plecare. Aveam un tricou simplu cu bretele si o fusta de blugi. Sandale comode si dragute, parul ondulat lejer lasat pe spate, un machiaj discret care se potrivea cu capruii mei ochi, si parfumul fresh.

Ceasul, ceasul…cat e ceasul?, imi spuneam impacientata: 11:45. La fix! In 15 minute sigur ajungeam.

*

Stateam sa-l astept pe Harry. Dar nu mai venea. De ce nu mai venea? Eram impacientata. Dintr-o data, am auzit pasi in spatele meu. Chiar cand am vrut sa ma intorc, tocmai atunci am simtit niste maini calde si fine care s-au asternut peste ochii mei.
- Cine e? am intrebat eu cu un ton glumet?
- Ia ghici? a spus vocea masculina.
Sigur era Harry. Fara sa spun nimic, i-am luat mainile pe me ochii mei, facand o usoara pirueta aflundu-ma mai apoi in fata lui, foarte apropiati.
- Ei, sa mergem! a spus el dupa cateva momente cand ne-am privit tinta in ochi. Unde vrei sa servim o cafea sau un cappuccino?
- Pai, nu stiu localurile asa bine, m-am mutat aici abia de vreo doua saptamani. Mergem unde vrei tu.
Harry avea niste ochelari de soare foarte stilati, purtandu-i in asa fel incat sa nu fie recunoscut.
Am ajuns intr-un local de la subsolul unei cladiri. Pe drum, Harry mi-a spus ca acesta era localul lui preferat intrucat ii placea design-ul si muzica relaxanta auzita-n surdina. Localul era gol, dar era de-a dreptul dragut. Totul era in trei culori: roz pal, crem si alb. Ne-am asezat la o masuta rotunda de sticla.
- Doua cappuccino, i-a spus el chelnerului.
- Imediat, domnule Styles, a zis chelnerul la randul lui respectuos.
- Domnule Styles, am spus eu amuzata, ce mai faceti?
- Foarte bine, multumesc, domnisoara Jennifer…
- Smith. Jennifer Smith.
- Ei bine Jenn, ce faci in Wolverhampton, daca spui ca esti aici numai de doua saptamani?
Draguut. Ma alinta, si pe deasupra a tinut minte ce spusesem.
- Pai, eu vin din Romania, stau aici la verisoara mea, iar din toamna merg aici la o universitate.
- Super! A spus el.
- Dar cum se face ca ai timp sa iesi in oras?
- Pai eu si baietii am luat o pauza si am decis sa ne relaxam putin.
Si, cred ca timp de o ora, timp in care am mai comandat un rand de cappuccino, am tot povestit si am povestit, astfel cunoscandu-ne unul pe celalalt si devenind tot mai apropiati.

- Stii Jennifer, de mult nu m-am mai distrat atat de bine cu o fata!
- Serios?! L-am intrebat eu simtind ca rosesc tot mai tare.
- Da, adica pari altfel…Mi-ai spus ca esti fana 1D, dar nu te manifesti ca majoritatea, zicand ceva de genul:” OMG! One Direction! Nu pot sa cred!”
Am scapat un ras fin pe tema asta.
- Si tu imi pari super de treaba si dragut, i-am zis eu putin sfioasa.
- Vino, sa te conduc acasa, a spus Harry ca un gentalman.
- Stai linistit, nu e nevoie, incercam sa ma impotrivesc.
- Nu nu, insist!
- OK, am cedat eu, oricum ideea mi se parea grozava.


Cand am iesit din local, am aruncat o ultima privire asupra ceasului imens de pe perete, intrucat pierdusem notiunea timpului. Era 13:30. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul! Asa se intampla cand te simti bine!
Mergeam pe strada atat de apropiati… La un moment dat, Harry mi-a luat mana intr-a lui cu un gest protector si o privire calda. Intersectandu-mi privirea cu a sa, i-am zambit sincer. Am ajuns destul de repede acasa la mine, deoarece Harry mergea rapid nevrand sa fie recunosctu de vreun papparatzzo.
- Nu vrei sa intri? Macar putin sa te odihnesti putin, i-am zis eu politicoasa.
- Pai, un pahar de apa ar fi excelent! De la caldura asta mi s-a facut sete.
Am intrat in casa. Marry nu era. Doar noi doi. Suna ciudat de placut cuvantul “noi” cand vine vorba despre mine si Harry. Am mai stat de vorba putin dupa care l-am condus pana in strada.
- Deci Jenn, mai vorbim la telefon si pe Twitter. Stii, mi-ar placea sa mai iesim.
- Aaa, sigur! Oricand!
Deja ma acomodasem cu ideea ca am iesit cu Harry Styles. Acum Harry era un prieten apropiat pentru mine. Cred. Sau…era mai mult de atat ? Dar oare se putea spune ca eram “impreuna”? Nu prea stiu! Neah, nu prea cred!
- Ei bine, mai vorbim, i-am zis eu. Tocmai atunci Harry s-a apropiat de mine atat de repede incat nu am observat ca buzele sale mi-au atins obrazul. Erau atat de fine, atat de calde! Fata mi-a luat foc!

- Ceau Jenn! A zis el in felul tipului cuceritor.
- Pa Harry, i-am returnat eu salutul cu un zambet larg intiparit pe fata.
Dupa ce Harry s-a indepartat, am intrat mecanic in casa, cuprinsa fiind de un sentiment ciudat.
M-am trantit pe canapeaua din sufragerie, inotand in oceanul de liniste ce domina incaperea. Cand Marry a intrat in casa, nici nu mi-a sesizat prezenta.
- Ce s-a intamplat, scumpa mea? M-a intrebat ea dandu-si seama ca ceva e neinregula cu mine.
- Pai, tie oricum nu pot sa-ti ascund nimic.
- Spune! S-a intamplat ceva grav?
- Nu nu! Doar ca, azi am iesit la un cappuccino cu Harry.
- Care Harry? Vecinul? Sau…? Harry de la One Direction? A intrebat ea facand ochii mari.
- Mda…am zis eu.
Si apoi i-am povestit totul in detaliu, iar dupa cateva momente de liniste mormantala, Marry mi-a zis:
- Draga mea, vezi cum decurg lucrurile. Bucura-te de momentele frumoase petrecute cu el, dar stai cu capul pe umeri si nu te pripi! Iti vreau tot binele si nu as vrea sa suferi.
Am luat-o cu drag in brate dupa care eu am urcat in camera mea sa ma intind putin in pat. Nu stiu de ce, dar ma simteam obosita. In mine se ducea parca o lupta. Eram fericita ca am reusit sa dezvolt o astfel de prietenie cu Harry dar eram nesigura. Incercam sa nu-mi fac iluzii, poate Harry Edward Styles ma considera o simpla fana…sau…nu stiu! Am adormit cu o lacrima prelingandu-se pe obraz. Nu era o lacrima de tristete, era rezultatul unei mixturi de sentimente: fericire, nedumerire, speranta. Speram ca lucrurile se vor remedia curand.